Repetiție, obișnuință, dependență

Repetiție, obișnuință, dependență

Obişnuinţele sunt repetiții de acțiuni, de comportamente,  și devin cu timpul a doua noastră natură

Putem spune că există 3 feluri de acte repetitive:

  1. Reluarea mecanică sau forţată a unor gesturi, adesea sub aspectul unui impuls sau o constrîngere exterioară, ca de exemplu:

să te trezești la o anume oră timpurie obligat pentru  programul de muncă

  1. A înota, a merge cu bicicleta sunt naturalizări prin care corpul se adaptează unui mediu exterior. Acestea sunt acte utile în acțiunile

Pierderea obişnuinţelor se petrece în momente excepţionale, fericite sau tragice, şi este resimţită ca o trauma. Regasirea lor anulează sentimentul constrângerii și dă sentimentul de libertate.

Nişte obişnuinţe mai speciale sunt și tabieturile, micile ritualuri cu valoare simbolică şi estetică.

  1. Dependenţele sunt însă obişnuințe scăpate de sub control.

Dependența înseamnă să ai o poftă nestăpânită de ceva, să pierzi controlul asupra poftei acelui ceva și să continui să îți dorești acel ceva, în ciuda consecințelor și a efectelor adverse. Lucrul acesta nu are legatură cu personalitatea de tip dependent.

Este o  obisnuință devenită inconștientă și din punct de vedere psihologic, reprezintă o formă de atașament.

 

Influența lungă și puternică asupra creierului parcurge



3 etape :

 

  • Pofta continuă și nestăpânită pentru acel ceva ce a creat dependența.
  • Pierderea controlului asupra consumului.
  • Continuarea acelor obiceiuri, în pofida consecințelor negative pe care le pot produce.

 

Influența lungă și puternică asupra creierului parcurge 3 etape :

  • Pofta continuă și nestăpânită pentru acel ceva ce a creat dependența.
  • Pierderea controlului asupra consumului.
  • Continuarea acelor obiceiuri, în pofida consecințelor negative pe care le pot produce.

 

Opinia științifică recunoaște dependența ca fiind o boală cronica care produce schimbări atât în structura fizică a creierului cât și asupra funcțiilor acestuia.

Dorința obținerii stării de plăcere cu care persoana dependentă justifică nevoia sa de a se lăsa înșelat de iluzii face ca organismal să producă mai multă dopamină.  S-a dovedit însă că procesul nu se oprește aici, ci antrenează totodată procesul de învațare și memoria.

Dopamina interacționează cu un alt neurotransmițător – glutamatul – care, preia controlul asupra sistemului de învățare bazat pe recompense. Acest sistem de recompensă are un rol crucial în susținerea vieții, pentru că leagă activitățile necesare supraviețuirii (precum hranirea și sexul), de plăcere și recompensă.

Așadar, substanțele și comportamentele care creează dependență stimulează circuite comune pe care apoi le supraîncarcă.

Expunerea repetată la o substanță sau la un comportament adictiv, face ca celulele nervoase din  zona creierului implicată în planificarea și executarea sarcinilor să comunice într-un mod care leagă plăcerea cu dorința, și astfel, apare determinarea de a vrea acel ceva. Adică, acest proces ne face să acționăm în direcția obținerii sursei de plăcere.

La o persoană dependentă, receptorii din creier sunt copleșiți, și creierul începe să răspundă stăvilind cumva cantitatea de substanțe, si deci, dopamina va avea un impact redus asupra centrilor de recompensă din creier.

Rezultatul este că în nevoia obținerii aceluiași efect, va trebui să crească consumul.

Este un process de adaptare cunoscut sub denumirea de toleranță.

 

Înțelegerea acestui proces va ajuta mult dorința celui ce vrea să elimine din viața lui orice dependență, și chiar să abordeze această situație ocolind suferințele de sevraj și recăderi.  

Hipnoza în adicții

Hipnoza poate constitui un instrument prețios ce poate fi folosit în tratarea unei  dificultăți de natură psihologică.  Starea de conștiență modificată, cunoscută ca o stare de transă  indusă în mod deliberat de  hipnoteraput, este de mare ajutor atunci când persoana chiar dorește să realizeze o schimbare în viața sa.

Lucrul acesta se datorează faptului că mintea prin instanța sa inconștientă devine mult mai deschisă și receptivă la sugestiile făcute de către terapeut decât le-ar putea primi în stare de alertă obișnuită, întâmpinând rezistențele conștientului. Mintea noastră conștientă pune întotdeauna la îndoială validitatea oricărei sugestii. 

In starea de hipnoză, oamenii se relaxează și pot deveni mai imaginativi și mai deschiși la fantezie și uneori, mai capabili să acceseze amintirile uitate de mult timp. Astfel, pot  obține o perspectivă diferită asupra comportamentelor lor de dependență.

Cu toate acestea, este bine de știut că hipnoza nu este o formulă magică  care șterge miraculos dependența ci, un instrument  cu care se poate debloca potențialul uman în scopul de a reconsidera atitudinea față de problemele complexe de natură psihologică, asociate.

Hipnoterapia poate oferi pacienților un proces eficient pentru a-i ajuta să se elibereze definitiv din modelele lor de dependență.

Demnersul este simplu : hipnoterapeutul, după ce stabilește o relație bună cu clientul său, acea personalitate captivă in capcana dependenței, se asigură că sugestiile sale vor fi urmate.

Apoi, îi cere persoanei  să se bucure, în fantezia sa de comportamentul dorit, împreună cu satisfacția pe care o primește.  Pașii finali din acest proces implică însușirea acestor noi comportamente în urma repetării procesului, pentru a-l  integrara  în viața de zi cu zi.

Cauzele instalării dependenței de orice natură,  includ stresul, imaginea slabă de sine, frustrarea, nesiguranța, senzația de control, anxietatea, problemele de relație, problemele legate de carieră și insecuritatea financiară.  De aceea fiecare tip de dependență trebuie abordat într-un mod diferit.

Câteva din motivele posibile pentru a simți nevoia de a depăși mai ușor situațiile de viață și care se află la un pas de a intra în cercul vicios al dependențelor, ar putea fi:

 

 








  • Stresul sau anxietatea
  • Slăbiciunea morală
  • Sentimentul de vina, ce atrage pedeapsa de sine
  • Tulburări de dispoziție precum depresia, anxietatea sau tulburarea bipolară
  • Tulburări de gândire cum ar fi schizofrenia
  • Tulburări de personalitate, cum ar fi tulburarea de personalitate antisocială
  • Incapacitatea de a se conecta cu ceilalți, lipsa de prieteni
  • Performanță slabă la locul de muncă sau la școală

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *